Ce ai putea regreta că NU ai făcut în tinerețe

”Non, rien de rien, non je ne regrete rien” sau ”I did it my way” sunt probabil cele mai cunoscute piese care vorbesc despre decizii asumate și lipsa regretelor. Dar, de cele mai multe ori, atunci când spunem că suntem lipsiți de regrete, facem asta în contextul faptelor pe care le-am făcut, al celor săvârșite și, câteodată, urmate de niște consecințe mai puțin plăcute. Și așa este, cred că în viață trebuie să mai faci și greșeli. Până la urmă, ele sunt cele care ne clădesc, ne învață, ne fac să evoluăm. Dar în același timp cred că fiecare dintre noi avem niște regrete, fie că le exprimăm, fie că alegem să le îngropăm undeva în adâncul ființei noastre, pe principiul că dacă nu le dăm atenție nici nu există. Aceste regrete la care mă gândesc sunt cele legate de chestii pe care nu le-am făcut. Și despre ele se vorbește sau se scrie destul de rar.

Da, eu am niște regrete. Nu sunt genul care să nu mă lase să dorm noaptea ci mai degrabă chestii care știu că mi-ar fi făcut viața și mai bună și pe care acum încerc să le recuperez, dar, din păcate, nu au aceleași rezultate sau sunt mult mai greu de realizat.

Am fost genul de copil foarte încăpățânat (Capricorn tipic). Mai precis, am făcut cam toată viața ce am vrut. Ce-i drept, lately mi-a mai venit mintea la cap și am început să cer sfaturi – că doar nu le știu eu pe toate chiar dacă deseori trăiesc cu această impresie. Culmea, le și ascult atunci când vin de la persoanele potrivite. În fine, revenind, mama și tata, oameni moderni, care nu au încercat prea tare să se impună cu forța, au dus multe discuții de lămurire cu mine cum că ceea ce ei îmi spun este spre binele meu. Dar nu prea aveau cu cine. Și cum viața este ciclică și te confruntă fix cu tine însăți/însuți la un moment dat, am ajuns la rândul meu în situația în care mă lupt cu niște fiare pentru a le convinge de ceea ce este bine să facă. Câteodată îmi iese, alteori nu. Sunt însă perseverentă.

Dacă ești părinte și vrei să îi oferi copilului tău niște atuuri în viață sau dacă ești tânăr și încă mai poți face ceva în sensul ăsta, iată care sunt în opinia mea acțiunile pe care le-ai putea regreta că nu le-ai făcut în tinerețe.

Că nu ai făcut sport.

Pe la 6 ani m-a dat mama la gimnastică artistică. Antrenoarea era chiar vecină cu noi, cu ea plecam cu mașina și tot cu ea mă întorceam acasă. Adică efortul meu cu deplasarea era minim. După doar câteva ore, în care se cam urla la noi, ne mai luam și una peste fund, am zis că nu mai vreau. A încercat mama să mă mai ducă forțat de câteva ori, dar, într-un final, mi-am ascuns costumul de gimnastică și toată lumea s-a dat bătută.

Apoi m-au trimis ai mei la înot. Era o școală aproape de casă, pe bulevardul Titulescu, dotată cu bazin de înot. O singură dată m-am dus – apa prea udă, prea rece și condițiile oarecum precare pentru mofturile mele au fost motive suficient de puternice încât să îmi anuleze orice fel de dorință de a practica acest sport (care de altfel nu m-a atras vreodată).

Pe la 11 ani, m-a luat mama pe sus și m-a dus la patinoar. Ea a fost cea care m-a ținut de mână și m-a învățat să mă deplasez cu talent pe gheață. Și aici a nimerit-o. Ani la rând mi-am petrecut iernile, alături de colegii mei, în aer liber, făcând mișcare.

Cam astea au fost încercările părinților mei de a-mi testa abilitățile fizice. Care este regretul? Păi cred că în această privință părinții pot fi ceva mai hotărâți. Nu duri, nu absurzi, dar mai hotărâți să găsească copilului lor acea activitate sportivă potrivită, pe care să o practice la modul serios, pe o perioadă lungă de timp. Și mai cred că orice sport înveți, indiferent de nivelul la care o faci, te poate ajuta în multe situații. Trăim înt-o epocă în care este bine pentru viața noastră socială să știm de toate: să mergem pe bicicletă, să înotăm, să patinăm, să schiem etc.

Apoi, un corp antrenat din copilărie se va dezvolta mult mai frumos și își va păstra caracteristicile sportive întrega viață. Așa că, dragi părinți, țineți-vă de capul copiilor voștri să facă sport! Asta este ceva pentru care vă vor fi recunoscători mai târziu…

Că nu ai purtat aparat dentar

Aici este un capitol sensibil în cazul meu. Am avut dinții foarte, foarte strâmbi. Și am purtat aparat… o vreme. Mai bine spus, am avut vreo 3 seturi de aparate, pe care le tot ”pierdeam”. Într-o anumită măsură problema mea s-a rezolvat, dar nu de tot. Și uite cum am ajuns la 36 de ani, să îmi pară rău că nu l-am purtat atunci. Pentru că asta urmează să fac… foarte curând. Da, da, mă bate serios gândul să îmi pun aparat dentar. 🙂

Nu este târziu niciodată să îți îndrepți dinții, dar în copilărie sau tinerețe totul este mult mai rapid și mai puțin chinuitor. Așa că, dacă aveți copii cu probleme dentare, nu le ignorați. Faceți o vizită medicului ortodont și rezolvați din timp această problemă.

Că nu ai învățat măcar o limbă străină

Ăsta a fost și este unul dintre marile mele talente și atuuri. Am învățat limbi străine cu multă ușurință, iar părinții mei și-au dat seama și m-au îndreptat în direcția potrivită. Orice limbă străină pe care o înveți în copilărie va rămâne un bun deosebit de valoros în viață. Am scris despre importanța cunoașterii limbilor străine și insist în continuare pe această idee, pentru că este printre cele mai importante lucruri pe care le poți face în viață.

Că nu ai mâncat sănătos

Obiceiurile alimentare bune au baza în copilărie. Și aici este desigur obligația părintelui să asigure copilului hrana potrivită și să ia măsuri rapide atunci când remarcă creșterea în proporții a celui mic. Un copil grăsuț va deveni un adult grăsuț, căruia îi va fi greu să slăbească. Ca să nu mai vorbim despre riscurile pentru sănătate asociate cu o greutate substanțială. Exemplul personal este tot timpul cel mai bun.

Că nu te-ai demachiat.

Am 36 de ani și consider că am un ten foarte frumos (nu o spun doar eu) care se datorează cu siguranț[ și grijii pe care i-am purtat-o încă de când am început să mă machiez. Până în acest moment NU A FOST NOAPTE în care eu să mă bag la culcare fără a mă fi demachiat în prealabil. Da, mi-a fost lene de nenumărate ori sau nu am avut tot timpul cele necesare la îndemână… dar am găsit soluții. Uite, pentru demachiere poți folosi chiar ulei de măsline sau de cocos, apoi clătești cu apă călduță. Tot este mai bine decât deloc. Așa că nu neglija acest obicei care te va recompensa mult mai târziu în viață cu un aspect tânăr.

Și, în cazul în care ești tânără, tot la acest capitol aș mai adăuga: nu abuza de machiaj. Frumusețea naturală pe care o ai până spre 25 de ani este ceva extraordinar. Bucură-te de ea. Nu te ascunde în spatele unei măști chiar dacă ai senzația că asta este singura soluție ca să nu ți se mai vădă niște coșuri. Acoperă-le doar pe acelea, ia-ți produse speciale de îngrijire a tenului, ai grijă la ce mănânci, fă sport. Apoi dă-te cu un strop de mascara, un pic de culoare în obraji și un ruj. Și neapărat poartă un zâmbet foarte larg pe față. Te va face irezistibilă!!

Astea cunt cele 5 lucruri la care m-am gândit. Tu ce crezi că ar trebui să faci în tinerețe pentru a nu regreta mai târziu?

***